năzuință
/nə.zu'in.ʦə/Etimologie
Din a năzui + sufixul -ință.
Definiții
- dorință puternică și consecvență spre ceva; aspirație, tendință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năzuință | năzuințe |
| genitiv-dativ | năzuinței | năzuințelor |
| vocativ | năzuință | năzuințelor |
| articulat | năzuința | năzuințele |