năvrap
/nə'vrap/Etimologie
Din slavă (veche) navrapŭ „jaf”.
Definiții
- pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; (p.ext.) năvălitor, jefuitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năvrap | năvrapi |
| genitiv-dativ | năvrapului | năvrapilor |
| vocativ | năvrapule | năvrapilor |
| articulat | năvrapul | năvrapii |