năvalnic
/nəˈval.nik/Etimologie
Din năvală + sufixul -nic.
Definiții
- (adesea adverbial) care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit.
- (despre ape curgătoare) care curge repede.
Din năvală + sufixul -nic.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năvalnic | năvalnici |
| genitiv-dativ | năvalnicului | năvalnicilor |
| vocativ | năvalnicule | năvalnicilor |
| articulat | năvalnicul | năvalnicii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică