năucie
/nə.uˈʧi.e/Etimologie
Din năuc + sufixul -ie.
Definiții
- rarfaptul de a fi năuc; starea celui năuc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năucie | — |
| genitiv-dativ | năuciei | — |
| vocativ | năucie | — |
| articulat | năucia | — |
Din năuc + sufixul -ie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năucie | — |
| genitiv-dativ | năuciei | — |
| vocativ | năucie | — |
| articulat | năucia | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică