năuc
/nə'uk/Etimologie
Din slavă (veche) neukŭ.
Definiții
- (adesea substantivat) amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit.
- (înv. și pop.) nătâng, prost, nepriceput.