nătăfleț
/nə.tə'fleʦ/Etimologie
Probabil contaminare între nătărău și fleț.
Definiții
- care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; (p.ext.) prost, tont, nătâng.
Probabil contaminare între nătărău și fleț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nătăfleț | nătăfleți |
| genitiv-dativ | nătăflețului | nătăfleților |
| vocativ | nătăflețule | nătăfleților |
| articulat | nătăflețul | nătăfleții |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică