năstrușnicie
/nəs.truʃ.ni'ʧi.e/Etimologie
Din năstrușnic + sufixul -ie.
Definiții
- faptă, idee, comportare etc. năstrușnică; ciudățenie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năstrușnicie | năstrușnicii |
| genitiv-dativ | năstrușniciei | năstrușniciilor |
| vocativ | năstrușnicie | năstrușniciilor |
| articulat | năstrușnicia | năstrușniciile |