născocitor
/nəs.ko.ʧi'tor/Etimologie
Din a născoci + sufixul -tor.
Definiții
- (adesea substantivat) care creează, născocește; inventiv.
- care scornește, plăsmuiește, născocește; (p.ext.) mincinos.
Din a născoci + sufixul -tor.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică