năplăire
/nə.plə'i.re/Etimologie
Din năplăi.
Definiții
- acțiunea de a năplăi și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năplăire | năplăiri |
| genitiv-dativ | năplăirii | năplăirilor |
| vocativ | năplăire, năplăireo | năplăirilor |
| articulat | năplăirea | năplăirile |