năimitor
/nə.i.mi'tor/Etimologie
Din a năimi + sufixul -tor.
Definiții
- (reg.) persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară).
- persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năimitor | năimitori |
| genitiv-dativ | năimitorului | năimitorilor |
| vocativ | năimitorule | năimitorilor |
| articulat | năimitorul | năimitorii |