năimeală
/nə.i'me̯a.lə/Etimologie
Din a năimi + sufixul -eală.
Definiții
- (înv. și reg.) închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năimeală | năimeli |
| genitiv-dativ | năimelii | năimelilor |
| vocativ | năimeală | năimelilor |
| articulat | năimeala | năimelile |