năfrămioară
/nə.frəˈmjo̯a.rə/Etimologie
Din năframă + sufixul -ioară.
Definiții
- diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năfrămioară | năfrămioare |
| genitiv-dativ | năfrămioarei | năfrămioarelor |
| vocativ | năfrămioară | năfrămioarelor |
| articulat | năfrămioara | năfrămioarele |