năbădaică
/nə.bəˈdaj.kə/Etimologie
Din a (se) năbădăi + sufixul -aică.
Definiții
- (reg.; mai ales la pl.) acces de furie, de mânie.
- (criză de) epilepsie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | năbădaică | năbădăici |
| genitiv-dativ | năbădăicii | năbădăicilor |
| vocativ | năbădaică | năbădăicilor |
| articulat | năbădaica | năbădăicile |