măzăriche
/mə.zə'ri.ke/Etimologie
Din mazăre.
Definiții
- (bot.) nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor:
- (Vicia dumetorum) plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete.
- (Vicia lathyroides) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos.
- (Vicia sativa) borceag.
- (Vicia villosa) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă.
- (Vicia pannonica) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă.
- bob.
- (met.) precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii.
- (med.) cisticercoză.
Exemple
- Bate, cade măzăriche.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măzăriche | măzărichi |
| genitiv-dativ | măzărichii | măzărichilor |
| vocativ | măzăriche | măzărichilor |
| articulat | măzărichea | măzărichile |
Sinonime: 1., Vicia sativa: (bot.) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice, Vicia silvatica: (bot.) borceag, (reg.) măzărică, Vicia lathyroides: (bot.) (reg.) bobușor, 2: (met.) (rar) măzărică, (reg.) țârțâră, 3: (med.) cisticercoză