măturător
/mə.tu.rə'tor/Etimologie
Din a mătura + sufixul -ător.
Definiții
- persoană care se ocupă cu măturatul străzilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măturător | măturători |
| genitiv-dativ | măturătorului | măturătorilor |
| vocativ | măturătorule | măturătorilor |
| articulat | măturătorul | măturătorii |