mărăcinar
/mə.rə.ʧi'nar/Etimologie
Din mărăcine + sufixul -ar.
Definiții
- nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor (Saxicola).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărăcinar | mărăcinari |
| genitiv-dativ | mărăcinarului | mărăcinarilor |
| vocativ | mărăcinarule | mărăcinarilor |
| articulat | mărăcinarul | mărăcinarii |