mărgăritărel
/mər.gə.ri.tə'rel/Etimologie
Din mărgăritar + sufixul -el.
Definiții
- diminutiv al lui mărgăritar; mărgărităraș.
- (bot.; la pl.) lăcrimioară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărgăritărel | mărgăritărele |
| genitiv-dativ | mărgăritărelului | mărgăritărelelor |
| vocativ | mărgăritărelule | mărgăritărelelor |
| articulat | mărgăritărelul | mărgăritărelele |
Sinonime: 1: mărgărităraș, '2: (bot.) lăcrimioară