măcinătură
/mə.ʧi.nə'tu.rə/Etimologie
Din măcinat + sufixul -ură.
Definiții
- rarmăcinare.
- (concr.) ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș.
- pământ ros de ape; mâncătură, surpătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măcinătură | măcinături |
| genitiv-dativ | măcinăturii | măcinăturilor |
| vocativ | măcinătură | măcinăturilor |
| articulat | măcinătura | măcinăturile |