mânzuleț
/mɨn.zu'leʦ/Etimologie
Din mânz + sufixul -uleț.
Definiții
- (reg.) mânzișor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mânzuleț | mânzuleți |
| genitiv-dativ | mânzulețului | mânzuleților |
| vocativ | mânzulețule | mânzuleților |
| articulat | mânzulețul | mânzuleții |