mânzișor
/mɨn.zi'ʃor/Etimologie
Din mânz + sufixul -ișor.
Definiții
- diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzuc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mânzișor | mânzișori |
| genitiv-dativ | mânzișorului | mânzișorilor |
| vocativ | mânzișorule | mânzișorilor |
| articulat | mânzișorul | mânzișorii |