← înapoi la căutare

mântuință

/mɨn.tuˈin.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) mântui + sufixul -ință.

Definiții

  1. (înv.) mântuire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmântuințământuințe
genitiv-dativmântuințeimântuințelor
vocativmântuințământuințelor
articulatmântuințamântuințele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică