mânjitură
/mɨn.ʒi'tu.rə/Etimologie
Din a (se) mânji + sufixul -tură.
Definiții
- rarmurdărie, pată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mânjitură | mânjituri |
| genitiv-dativ | mânjiturii | mânjiturilor |
| vocativ | mânjitură | mânjiturilor |
| articulat | mânjitura | mânjiturile |