mâncărică
/mɨn.kə'ri.kə/Etimologie
Din mâncare + sufixul -ică.
Definiții
- (fam.) diminutiv al lui mâncare.
- (reg.) tocană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncărică | mâncărele |
| genitiv-dativ | mâncărelei | mâncărelelor |
| vocativ | mâncărică | mâncărelelor |
| articulat | mâncărica | mâncărelele |