mâncărici
/mɨn.kəˈriʧʲ/Etimologie
Din mâncare + sufixul -ici.
Definiții
- (fam.) mâncărime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncărici | — |
| genitiv-dativ | mâncăriciului | — |
| vocativ | mâncăriciule | — |
| articulat | mâncăriciul | — |
Din mâncare + sufixul -ici.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncărici | — |
| genitiv-dativ | mâncăriciului | — |
| vocativ | mâncăriciule | — |
| articulat | mâncăriciul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică