mușețel
/mu.ʃe'ʦel/Etimologie
Din mușat (regionalism însemnând „frumos” < termen propriu macedoromânei, de etimologie necunoscută) + sufixul -el.
Definiții
- (bot.) (Matricaria chamomilla sau Chamomilla recutita) plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mușețel | — |
| genitiv-dativ | mușețelului | — |
| vocativ | mușețelule | — |
| articulat | mușețelul | — |
Sinonime: (bot.) (pop.) romaniță, (reg.) mătrice, mătricea, morună, roman, romonel, (prin Transilv.) românică