← înapoi la căutare

muzicuță

/mu.zi'ku.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din muzică + sufixul -uță.

Definiții

  1. mic instrument muzical de suflat; armonică de gură.
  2. (arg.) gură (considerată ca organ al vorbirii); (p.ext.) scandal, ceartă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmuzicuțămuzicuțe
genitiv-dativmuzicuțeimuzicuțelor
vocativmuzicuțămuzicuțelor
articulatmuzicuțamuzicuțele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică