muză
/'mu.zə/Etimologie
Din latină, italiană musa, franceză muse, neogreacă μυσα (músa), germană Muse.
Definiții
- (mitol.) fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor; (spec.) zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți.
- inspirație poetică.
- (livr.) poezie, literatură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | muză | muze |
| genitiv-dativ | muzei | muzelor |
| vocativ | muză | muzelor |
| articulat | muza | muzele |