mutulică
/mu.tu'li.kə/Etimologie
Din mut + sufixul -ulică.
Definiții
- (fam.) persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; om prostuț, bleg.
- (bot.) (Scopolia carniolica) plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mutulică | mutulici |
| genitiv-dativ | — | mutulicilor |
| vocativ | mutulică | mutulicilor |
| articulat | — | mutulicii |
Sinonime: 1: (reg.) mutul, 2: (bot.) (rar) scopolie