mutătoare
/mu.tə'to̯a.re/Etimologie
Din mutător.
Definiții
- (bot.) (Bryonia dioica) plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mutătoare | mutători |
| genitiv-dativ | mutătorii | mutătorilor |
| vocativ | mutătoare | mutătorilor |
| articulat | mutătoarea | mutătorile |
Sinonime: (bot.) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pământ