mutălău
/mu.təˈləw/Etimologie
Din mut + sufixul -ălău.
Definiții
- (reg.) om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; (p.ext.) om prost, nerod.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mutălău | mutălăi |
| genitiv-dativ | mutălăului | mutălăilor |
| vocativ | mutălăule | mutălăilor |
| articulat | mutălăul | mutălăii |