mustuitură
/mus.tu.i'tu.rə/Etimologie
Din a mustui + sufixul -tură.
Definiții
- struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mustuitură | mustuituri |
| genitiv-dativ | mustuiturii | mustuiturilor |
| vocativ | mustuitură | mustuiturilor |
| articulat | mustuitura | mustuiturile |