mustuitor
/mus.tu.i'tor/Etimologie
Din a mustui + sufixul -tor.
Definiții
- unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mustuitor | mustuitoare |
| genitiv-dativ | mustuitorului | mustuitoarelor |
| vocativ | mustuitorule | mustuitoarelor |
| articulat | mustuitorul | mustuitoarele |