verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină monstrāre.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mustra.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mustra | mustrau |
Sinonime: (se) certa, reproșa
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru mustră.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din poloneză musztra, maghiară mustra.
Definiții
- (înv. și pop.) exercițiu militar; instrucție; manevră.
- formă alternativă pentru mostră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mustră | mustre |
| genitiv-dativ | mustrei | mustrelor |
| vocativ | mustră | mustrelor |
| articulat | mustra | mustrele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mustra.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mustra.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mustra.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mustra.