mustăcire
/mus.tə'ʧi.re/Etimologie
Din a mustăci.
Definiții
- rarfaptul de a mustăci; semn de nemulțumire, cârtire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mustăcire | mustăciri |
| genitiv-dativ | mustăcirii | mustăcirilor |
| vocativ | mustăcire | mustăcirilor |
| articulat | mustăcirea | mustăcirile |