substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină murmur.
Definiții
- zgomot surd și confuz de voci; rumoare; freamăt.
- zgomot monoton și continuu, produs de un motor sau de o mașină în acțiune.
- zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgătoare, vânt etc.).
- protest al unei mulțimi, manifestat prin producerea simultană a unor sunete surde și confuze.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | murmur | murmure |
| genitiv-dativ | murmurului | murmurelor |
| articulat | murmurul | murmurele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru murmura.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru murmura.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină murmurare, franceză murmurer.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit, monoton, șoptit.
- (v.intranz.) a protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni.
- (v.intranz.) (la pers. 3) a produce un zgomot ușor și continuu; a fremăta; a susura.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru murmura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | murmura | murmurau |