muri
/muˈri/Etimologie
Din latină mori.
Definiții
- (v.intranz.) a înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expira.
- (despre plante) a se usca, a se veșteji.
- (fig.) a înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru muri.
Exemple
- Ea a murit ieri.
- Civilizație, limbă care moare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | murea | mureau |
Sinonime: 1: deceda, dispărea, se duce, pieri, se prăpădi, răposa, (se) sfârși, se stinge, sucomba, (livr.) repauza, (înv. și pop.) se săvârși, (înv. și reg.) se pristăvi, (înv.) se proslăvi, (ir.) crăpa, plesni, (înv. și reg. ir.) se sparge, (fig. și fam.) se curăța, (fig.) adormi, (livr. fig.) expira, (înv. și pop. fig.) pica, (înv. și reg. fig.) se muta, se petrece, (arg.) o mierli
Antonime: (se) naște, învia, răsări, trăi, viețui