munticel
/mun.ti'ʧel/Etimologie
Din munte + sufixul -icel.
Definiții
- rardiminutiv al lui munte; muntișor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | munticel | munticei |
| genitiv-dativ | munticelului | munticeilor |
| vocativ | munticelule | munticeilor |
| articulat | munticelul | munticeii |