muncușoară
/mun.ku'ʃo̯a.rə/Etimologie
Din muncă + sufixul -ușoară.
Definiții
- munculiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | muncușoară | muncușoare |
| genitiv-dativ | muncușoarei | muncușoarelor |
| vocativ | muncușoară | muncușoarelor |
| articulat | muncușoara | muncușoarele |