muncitorime
/mun.ʧi.to'ri.me/Etimologie
Din muncitor + sufixul -ime.
Definiții
- totalitatea muncitorilor; mulțime de muncitori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | muncitorime | — |
| genitiv-dativ | muncitorimii | — |
| vocativ | muncitorime | — |
| articulat | muncitorimea | — |