muncitoare
/mun.ʧi'to̯a.re/Etimologie
Din muncitor.
Definiții
- persoană care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | muncitoare | muncitoare |
| genitiv-dativ | muncitoarei | muncitoarelor |
| vocativ | muncitoareo | muncitoarelor |
| articulat | muncitoarea | muncitoarele |