muncire
/mun'ʧi.re/Etimologie
Din a munci.
Definiții
- (înv. și pop.) acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | muncire | munciri |
| genitiv-dativ | muncirii | muncirilor |
| vocativ | muncire | muncirilor |
| articulat | muncirea | muncirile |