multiplicitate
/mul.ti.pli.ʧi'ta.te/Etimologie
Din franceză multiplicité < latină multiplicitas, multiplicitatis.
Definiții
- faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate.
- (mat.) număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | multiplicitate | — |
| genitiv-dativ | multiplicității | — |
| vocativ | multiplicitate | — |
| articulat | multiplicitatea | — |