multiplica
/mul.ti.pliˈka/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină multiplicare, franceză multiplier.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a face să fie sau a deveni mai numeros.
- (v.tranz.) a reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
- (v.tranz.) (mat.) a efectua operația de înmulțire; a înmulți.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru multiplica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | multiplica | multiplicau |
multiplicați
/mul.ti.pliˈkaʦʲ/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din multiplicat.
Definiții
- forma de masculin plural pentru multiplicat.
multiplicați
/mul.ti.pliˈkaʦʲ/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din multiplica.
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru multiplica.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru multiplica.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru multiplica.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru multiplica.