multiplica
/mul.ti.pliˈka/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină multiplicare, franceză multiplier.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a face să fie sau a deveni mai numeros.
- (v.tranz.) a reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
- (v.tranz.) (mat.) a efectua operația de înmulțire; a înmulți.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru multiplica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | multiplica | multiplicau |
multiplică
/mulˈti.pli.kə/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din multiplica.
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru multiplica.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru multiplica.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru multiplica.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru multiplica.