muguri
/mu.gu'ri/Etimologie
Din mugur.
Definiții
- (v.intranz.) (înv. și reg.) a înmuguri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mugurea | mugureau |
mugur
/'mu.gur/Etimologie
Origine incertă. Probabil de la muc, mucuri, cu singularul reconstituit după pluralul. Semantismul se explică prin asemănarea mugurului cu fitilul de lumânare; pentru alterarea consonantismului, confer stâng, vitreg. După Philippide, Principii, 49, direct din latină *mūcŭlus. Pare mai puțin probabilă derivația din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrâni, I, 294), din albaneză mugull (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior indoeuropean (Lahovary 338).
Definiții
- (bot.) organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase.
- (anat.) excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe.
- (zool.) parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice.
Exemple
- Muguri la vița de vie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mugur | muguri |
| genitiv-dativ | mugurului | mugurilor |
| articulat | mugurul | mugurii |
Sinonime: 1: (bot.) ochi, ament, boboc, (prin Ban. și Transilv.) pup
mugura
/mu.gu'ra/Etimologie
Confer muguri.
Definiții
- formă alternativă pentru muguri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mugura | mugurau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică