mucărit
/mu.kə'rit/Etimologie
Din a mucări.
Definiții
- (reg.) faptul de a mucări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mucărit | mucărite |
| genitiv-dativ | mucăritului | mucăritelor |
| vocativ | mucăritule | mucăritelor |
| articulat | mucăritul | mucăritele |
Din a mucări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mucărit | mucărite |
| genitiv-dativ | mucăritului | mucăritelor |
| vocativ | mucăritule | mucăritelor |
| articulat | mucăritul | mucăritele |
Din muc + sufixul -ări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mucărea | mucăreau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică