muculeț
/mu.ku'leʦ/Etimologie
Din muc + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui muc; mucușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | muculeț | muculeți |
| genitiv-dativ | muculețului | muculeților |
| vocativ | muculețule | muculeților |
| articulat | muculețul | muculeții |