mucenicie
/mu.ʧe.ni'ʧi.e/Etimologie
Din mucenic + sufixul -ie.
Definiții
- viața de suferință, de chin a mucenicului; (p.gener.) suferință extremă, martiriu, chin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mucenicie | mucenicii |
| genitiv-dativ | muceniciei | muceniciilor |
| vocativ | mucenicie | muceniciilor |
| articulat | mucenicia | muceniciile |