mucea
/ˈmu.ʧe̯a/Etimologie
Din muc + sufixul -ea.
Definiții
- copil căruia îi curg mucii; (p.ext.) copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta.
Proverbe & zicători
- „Joacă Mucea cu Căcâcea”
- „Joacă Mucea”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică