mucar
/mu'kar/Etimologie
Din muc + sufixul -ar.
Definiții
- (mai ales la pl.) unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mucar | mucări |
| genitiv-dativ | mucarului | mucărilor |
| vocativ | mucarule | mucărilor |
| articulat | mucarul | mucările |